Biruința în Isus
Sugestii pentru rugăciunea unită
“Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău…” (Matei 6:13).
Laudă
- Laudă-L pe Dumnezeu pentru că El este mai puternic decât vrăjmașul! Vezi Apocalipsa 5:12
- Laudă-L pe Dumnezeu pentru că S-a oferit pe Sine Însuși garant ca ”să mă izbăvească de cel rău și să mă păstreze pentru Împărăția Sa!”( 2 Timotei 4:18).
- Laudă-L pe Dumnezeu că ne dă puterea ca să facem față oricăror încercări și ispite. Vezi 1 Corinteni 10:13
- Laudă-L pe Dumnezeu pentru modul specific/special în care ți-a răspuns la rugăciuni săptămâna aceasta.
Mărturisire
- Roagă-L pe Dumnezeu să îți arate orice obicei, gând sau lucru din viața ta prin care diavolul are acces la tine. Mărturisește aceste păcate în tăcere și cere-I lui Dumnezeu să te învețe cum să le învingi și cum să ceri biruința prin Isus.
- Cere-i iertare lui Dumnezeu că ești căldicel și Laodiceean, atât la nivel personal cât și ca biserică și pledează ca să ne dea pasiune arzătoare pentru El și să ne umple cu neprihănirea Sa.
Cerere și mijlocire
- Roagă-te pentru o continuă umplere cu Duh Sfânt în așa fel încât să putem trăi vieți sfânte. ”Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti ( Galateni 5:16).
- Roagă-te pentru tine însuți și pentru toți adventiștii de ziua a șaptea, ca să experimentăm biruința asupra păcatului prin acceptarea și însușirea vieții și morții lui Isus ca fiind a noastră, așa cum este descrisă în Romani 6:1-14.
- Cu multă rugăciune îmbracă armura lui Dumnezeu așa cum este descrisă în Efeseni 6:10-18. Roagă-te pentru copii noștri, pentru pastori, pentru cei dragi, prieteni etc., ca să fie îmbrăcați și ei cu armura lui Dumnezeu în așa fel încât toți să putem sta în picioare împotriva diavolului.
- Roagă-te pentru o ură profundă față de rău și pentru o dragoste intensă față de adevăr. Vezi Geneza 3:15.
- Roagă-te ca Dumnezeu să ne vindece de dependența de media (TV, internet, muzică etc.).
- Roagă-te pentru eliberarea de gânduri, comportamente, obiceiuri rele. 2 Corinteni 10:3-5.
- MO: roagă-te ca puterea secularismului, a religiilor false și a altor filozofii să fie îndepărtate din inimile și mințile locuitorilor din orașe și aceștia să recunoască eroarea gândirii post moderne și să-și dorească să cunoască adevărul. De asemenea să ne rugăm pentru ei să aibă o foame spirituală adâncă.
- Roagă-te ca Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim de spiritul Laodiceean în așa fel încât să fim gata pentru primirea ploii târzii.
- Împreună cu o persoană sau două mijlociți pentru cei cinci din lista fiecăruia de rugăciune și pentru cei de pe cartonașul extras din cutie. Roagă-te ca Dumnezeu să Își îndeplinească promisiunile față de aceste persoane. Roagă-te pe baza făgăduințelor lui Dumnezeu pentru aceste persoane și roagă-te să obțină prin Isus biruința asupra tuturor păcatelor din viața lor. 1 Corinteni 10:13
- Roagă-te pentru celelalte cereri pe care le ai pe suflet.
Mulțumire
- ”Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău” (2Tesaloniceni 3:3).
- Mulțumește lui Dumnezeu prin credință pentru ceea ce face în viețile celor pentru care mijlocești chiar dacă tu nu vezi nici o schimbare în viața lor. Și mulțumește-I pentru orice lucru care te preocupă.
Imnuri de intonat
Cântați imnuri după cum vă impresionează Dumnezeu pe parcursul acestei teme.
ELLEN WHITE DESPRE RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ
„Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” — Matei 6, 13.
Ispita este ademenirea spre păcat şi aceasta nu vine de la Dumnezeu, ci de la Satana şi din răul care se află în propriile noastre inimi. „Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni” (Iacov 1, 13).
Satana caută să ne ducă în ispită, pentru ca răul din caracterele noastre să poată fi descoperit înaintea oamenilor şi a îngerilor şi apoi tot el să ne pretindă ca proprietate a sa. În profeţia simbolică a lui Zaharia, Satana este văzut stând la dreapta Îngerului Domnului, învinuindu-l pe Iosua, marele preot, care este îmbrăcat în veşminte murdare, şi împotrivindu-se lucrării pe care Îngerul dorea s-o facă pentru Iosua. Aceasta reprezintă atitudinea Satanei faţă de fiecare suflet pe care Domnul caută să-l atragă la Sine. Vrăjmaşul ne duce în păcat şi apoi ne învinuieşte înaintea întregului univers, ca fiind nevrednici de iubirea lui Dumnezeu. Dar „Domnul a zis Satanei: «Domnul să te mustre Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc?»” Şi lui Iosua i-a zis: „Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu haine de sărbătoare” (Zaharia 3, 1-4).
Dumnezeu, în marea Sa iubire, caută să dezvolte în noi preţioasele daruri ale Duhului Său. Dumnezeu îngăduie să întâmpinăm piedici, persecuţii şi greutăţi, nu ca un blestem, ci ca cea mai mare binecuvântare a vieţii noastre. Fiecare ispită învinsă, fiecare încercare suportată cu bărbăţie ne dă o nouă experienţă şi ne face să progresăm în lucrarea de formare a caracterului. Sufletul, care prin puterea lui Dumnezeu rezistă în faţa ispitei, descoperă lumii şi universului întreg puterea harului lui Hristos.
Dar, deşi nu trebuie să ne descurajăm din cauza încercării, oricât de amară ar fi ea, noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să nu ne lase să fim duşi acolo unde am fi târâţi departe de El, din cauza dorinţelor propriilor noastre inimi rele. Înălţând rugăciunea pe care ne-a dat-o Domnul, ne predăm inimile spre a fi călăuzite de Dumnezeu, cerându-I să ne conducă pe căi sigure. Nu putem înălţa această rugăciune dintr-o inimă sinceră şi totuşi să ne hotărâm să umblăm pe o cale aleasă după plăcerea noastră. Trebuie să aşteptăm să fim conduşi de mâna Sa, şi să ascultăm de glasul Său, care zice: „Iată drumul, mergeţi pe el” (Isaia 30, 21).
Nu este deloc sănătos pentru noi să stăm să ne gândim la foloasele pe care le-am putea avea, dacă am ceda şoaptelor Satanei. Păcatul înseamnă ruşine şi nimicire pentru orice suflet care are plăcere de el; dar el este orbitor şi amăgitor prin natura sa şi ne va atrage prin înfăţişări linguşitoare. Dacă ne aventurăm pe terenul Satanei, n-avem siguranţa ocrotirii în faţa puterii sale. Atât cât ne stă în puteri, trebuie să închidem orice cale prin care ispititorul ar putea găsi intrare la noi.
Rugăciunea „Nu ne duce în ispită” este ea însăşi o făgăduinţă. Dacă ne încredinţăm în braţul lui Dumnezeu, avem asigurarea: „El, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10, 13).
Singura apărare împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă, prin credinţa în dreptatea Sa. Ispita are putere asupra noastră, pentru că în inimile noastre este egoism. Dar, dacă contemplăm marea iubire a lui Dumnezeu, egoismul ni se înfăţişează în caracterul lui hidos şi respingător şi dorim să fie îndepărtat din suflet. Când Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Hristos, inimile noastre sunt îmblânzite şi supuse, ispita îşi pierde puterea, iar harul lui Hristos ne transformă caracterul.
Hristos nu va părăsi sufletul pentru care Şi-a dat viaţa. Sufletul poate să-L părăsească şi să fie copleşit de ispită, dar Hristos nu poate să Se întoarcă niciodată de la cineva pentru care a dat ca preţ de răscumpărate propria Sa viaţă. Dacă viziunea noastră spirituală ar fi mai clară, am vedea suflete încovoiate sub apăsare şi mâhnire de durere, împovărate ca o căruţă sub greutatea snopilor şi aproape să moară din cauza descurajării. Am vedea îngeri zburând iute, ca să vină în ajutorul celor ispitiţi, care se află pe marginea prăpastiei. Îngerii din ceruri resping oştile celui rău, care împresoară aceste suflete, şi tot ei călăuzesc aceste suflete, ca să le întărească picioarele pe temelia cea sigură. Luptele care se dau între cele două oştiri, sunt tot aşa de reale ca şi acelea care se dau de către oştirile lumii acesteia, iar de rezultatul acestui conflict spiritual depinde soarta veşnică a tuturor.
Nouă, ca şi lui Petru, ne este dat acest cuvânt: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22, 31-32). Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că nu suntem lăsaţi singuri. Acela, care „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3, 16), nu ne va lăsa singuri în lupta cu vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al omului. „Iată”, zice el, „v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma” (Luca 10, 19).
Trăiţi în legătură cu Hristos cel viu şi El vă va ţine tare cu o mână care nu vă va lăsa. Să cunoaştem şi să credem iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de noi şi atunci vom fi în siguranţă. Iubirea aceasta este o fortăreaţă de neînvins împotriva tuturor înşelăciunilor şi asalturilor Satanei. „Numele Domnului este un turn tare, cel neprihănit fuge în El şi stă la adăpost” (Proverbe 18, 10). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor 116-119.
