Ziua 7

0

Mâini curate, inimă curată

Sugestii pentru rugăciunea unită

 

Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” (Matei  6,12).

Laudă

  • Laudă-L pe Dumnezeu pentru că iertarea este una din principalele însușiri ale caracterului Său. ”Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!” (Exodul 34:6,7)
  • ”Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă” (Psalm 86:5)
  • Cum L-ai văzut pe Dumnezeu la lucru astăzi? Laudă-L pentru ceea ce face.

Mărturisire

  • Ia-ți timp ca în mod intim să-L rogi pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima și să-ți descopere orice păcat care Îl desparte de tine. Pe măsură ce Dumnezeu îți descoperă aceste păcate cere iertare pentru ele (1 Ioan 1:9).
  • Este vreun aspect din viața ta care până acum a fost folosit de Satana ca o fortăreață a lui? Dacă da, deschide Biblia la Psalmul 51 și roagă-te în tăcere, cu pocăință, ca Dumnezeu să îți ofere biruință asupra acestui păcat.
  • Cere-I în tăcere lui Dumnezeu iertare pentru faptul ca nu ai fost dispus să-i ierți pe cei care ți-au greșit.
  • Există vreo persoana în viața ta  căreia trebuie să îi oferi iertarea ta? Cere-ți iertare pentru că ai fost refractar în a ierta și ascultă cum te învață Dumnezeu să îndrepți lucrurile. Notează-ți ceea ce îți cere să faci.

Cerere și mijlocire

  • Cere de la Dumnezeu să reverse Duhul  Sfânt pe care L-a promis ca urmare a pocăinței. ”Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”( Fapte 2:38,39).
  • Roagă-te pentru o relație frățească plină de bunătate în toate relațiile noastre ”cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste” (Efeseni 4:2)
  • Roagă-L pe Dumnezeu să ofere, împăcare, vindecare și unitate  în toate relațiile rupte incluzând: 1) părinți și copii, alți membrii ai familiei, 2) prieteni – atât între membrii bisericii cât și cu cei care nu-L cunosc pe Isus încă, și 3) conducerea bisericii și membri.
  • Roagă-te pentru ca unitatea în biserică să fie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu.
  • Roagă-te ca unitatea să caracterizeze toate organizațiile bisericii, școli, activitățile evanghelistice, de voluntariat. Mai ales roagă-te pentru biserica din care faci parte să fie unită. Roagă-te pentru unitate folosind rugăciunea lui Isus din Ioan 17, mai ales versetele 20 și 21.
  • MO(misiunea în orașe): Roagă-te ca Dumnezeu să pregătească inimile oamenilor și să-I atragă la Sine; ca toate prejudecățile împotriva adventiștilor din cele 630 de orașe să fie îndepărtate; ca adventiștii să demonstreze iubirea lui Dumnezeu față de toți.
  • Împreună cu o persoană sau două mijlociți pentru cei cinci din lista fiecăruia de rugăciune și pentru cei de pe cartonașul extras din cutie. Roagă-te ca Dumnezeu să Își îndeplinească promisiunile față de aceste persoane. Roagă-te mai ales ca aceștia să experimenteze bucuria de a fi iertați și la rândul lor să ierte pe alții.
  • Roagă-te pentru celelalte cereri pe care le ai pe suflet.

Mulțumire

  • Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru darul  iertării. ”cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi! (Psalm 103:12).
  • Mulțumește lui Dumnezeu pentru modul în care lucrează ca răspuns la rugăciune.

Imnuri de intonat

Cântați imnuri după cum vă impresionează Dumnezeu pe parcursul acestei teme.

ELLEN WHITE DESPRE  RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ

Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.” — Luca 11, 4.
Isus ne învaţă că putem primi iertare de la Dumnezeu numai dacă îi iertăm şi noi pe alţii. Iubirea lui Dumnezeu ne atrage spre El şi această iubire nu poate atinge inimile noastre fără să dea naştere la iubire pentru fraţii noştri.
După ce încheie rugăciunea domnească, Isus adaugă: „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre”. Acela care are un spirit neiertător, se desparte chiar de izvorul prin care poate primi harul lui Dumnezeu. Nu trebuie să credem că, dacă aceia care ne-au vătămat nu vin să-şi mărturisească răul, noi suntem îndreptăţiţi să nu-i iertăm. E datoria lor, fără îndoială, să-şi umilească inima prin pocăinţă şi mărturisire; dar noi trebuie să avem compătimire faţă de cei care ne-au rănit şi nu trebuie să ţinem necaz pe ei şi să ne tot gândim la ce ni s-a făcut. Dimpotrivă, când sperăm să fim iertaţi de greşelile noastre faţă de Dumnezeu şi noi trebuie să iertăm tuturor acelora care ne-au greşit.
Dar iertarea are un înţeles mai cuprinzător decât îşi închipuie mulţi. Atunci când Dumnezeu făgăduieşte că „nu oboseşte iertând”, ca şi când înţelesul acelei făgăduinţe ar întrece tot ce putem noi pricepe, adaugă: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci, cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55, 7-9). Iertarea lui Dumnezeu nu este un simplu act juridic, prin care ne scapă de osândă. Nu este numai iertare de păcat, ci smulgere din păcat. Este revărsarea iubirii răscumpărătoare, care transformă inima. David avea adevărata idee despre iertare, când se ruga: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic” (Psalmii 51, 10). Şi iarăşi zice: „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi” (Psalmii 103, 12).
Prin Domnul Hristos, Dumnezeu S-a jertfit pentru păcatele noastre. El a suferit moartea cea mai grozavă pe cruce, a purtat pentru noi povara vinovăţiei, „Cel drept pentru nedrepţi”, ca să ne poată descoperi iubirea Sa şi să ne atragă la Sine. El zice: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi, în Hristos” (Efeseni 4, 32). Faceţi ca Hristos, Viaţa cea divină, să locuiască în voi şi, prin voi, să se descopere iubirea aceea divină, care va aduce nădejde şi pacea cerului în inima zdrobită de păcat. Când venim la Dumnezeu, condiţia care ne întâmpină în prag este aceea că, după ce am primit harul Său, trebuie să ne consacrăm spre a le descoperi şi altora harul Său.
Singurul lucru esenţial pentru noi, spre a putea primi şi împărtăşi şi altora iubirea iertătoare a lui Dumnezeu, este să cunoaştem şi să credem iubirea pe care o are El faţă de noi. (1 Ioan 4, 16). Satana lucrează prin orice amăgire pe care o poate dirija, ca să nu putem vedea această iubire. El ne va face să credem că greşelile şi păcatele noastre au fost aşa de grele, încât Domnul nu va da nici o atenţie rugăciunilor noastre, nici nu ne va binecuvânta şi nici nu ne va mântui. În noi înşine, nu putem vedea altceva decât slăbiciune, nici un merit care să ne recomande lui Dumnezeu, şi Satana ne spune că aceasta nu e de nici un folos; nu ne putem remedia nedesăvârşirile noastre de caracter. Când încercăm să venim la Dumnezeu, vrăjmaşul ne şopteşte: „Nu e de nici un folos pentru tine că te rogi; n-ai făcut tu cutare lucru rău? N-ai păcătuit tu împotriva lui Dumnezeu şi nu ţi-ai călcat tu propria conştiinţă?” Atunci însă îi putem spune vrăjmaşului că „sângele lui Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ne curăţă de orice păcat” (1 Ioan 1, 7). Când ne dăm seama că am păcătuit şi nu putem să ne rugăm, atunci e timpul să ne rugăm. Oricât de ruşinaţi şi de adânc umiliţi am fi, trebuie să ne rugăm şi să credem. „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: «Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu»” (1 Timotei 1, 15). Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, vine asupra noastră nu ca o răsplată pentru faptele noastre; ea nu este dată pentru vreun merit al oamenilor păcătoşi, ci este un dar făcut nouă, având temelia dăruirii în neprihănirea lui Hristos.
Nu trebuie să căutăm să ne micşorăm vinovăţia, scuzând păcatul. Trebuie să vedem păcatul aşa cum îl vede Dumnezeu, cu adevărat oribil. Numai Golgota poate să descopere marea grozăvie a păcatului. Dacă ar fi să ne purtăm propria vinovăţie, ne-ar zdrobi. Dar Cel fără păcat a luat locul nostru; deşi nu merita aceasta, El a purtat fărădelegile noastre. „Dacă ne mărturisim păcatele”, Dumnezeu „este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1, 9). Măreţ adevăr! Drept faţă de propria Sa Lege şi totuşi Îndreptăţitorul tuturor acelora care cred în Isus. „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea” (Mica 7, 18). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor,  113-116

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *