Ziua 10 – Lasă mărăcinii

”Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” Filipeni 3:13, 14.

DEVOȚIONAL

Eu și fratele meu mai mare am fost abandonați de tatăl nostru biologic. Deoarece a părăsit-o pe mama pe când noi eram micuți, nu l-am întâlnit niciodată. Tot ceea ce știam despre el, era că era un marinar înalt și chipeș, pistruiat, cu părul roșu ca focul și că vorbea cu accent sudic. Toate încercările de a-l găsi au dat greș, așa că am renunțat. Am crescut întrebându-mă de ce nu ne-a dorit, ceea ce a lăsat o rană în inima mea tânără.

Eram neîndemânatică împiedecându-mă adesea fără motiv pe terenul de joacă. La școală râdeau de mine. Parul meu era tuns scurt și drept în jurul feței mele palide. Ochilor mei le lipsea sclipirea fericirii care ar fi trebuit să caracterizeze un copil de opt ani. Deseori eram obiectul glumelor și tachinării.

Pentru că mă jucam adesea singură, recreația era cel mai neplăcut moment al zilei, dar la ora de educație fizică era și mai rău. Jucam kickball, un fel de combinație între fotbal și baseball. Am urât jocul acesta. Jocul consta în a lovi o minge și a alerga în jurul bazelor. În timp ce copiii erau aliniați, căpitanii își alegeau echipa. Mă alegeau totdeauna ultima. Echipele își ocupau pozițiile, iar eu eram trimisă în zona cea mai îndepărtată pe teren pentru că nu eram bună la jocul ăsta. Apoi echipa mea începea să strige: ”La o parte! Timmy e în acțiune!” Timmy lovea totdeauna mingea foarte tare. Eu doar stăteam cu brațele încrucișate. Deodată, am auzit țipete ”DeWeese, prostănaco!  Mingea vine spre tine! Prinde-o!” Ridicând privirea, am văzut minge care venea drept spre mine. Mi-am întins brațele și am prins-o! Nevenindu-le să creadă, ceilalți copii au început să mă laude: ”Ura! Prostănaca DeWeese a prins mingea!” Pentru un moment am fost o eroină, lăudată de colegii mei, dar nu a durat mult. Lucrurile s-au întors la normal când a fost rândul meu să lovesc mingea și am ratat, făcându-mi astfel echipa să piardă meciul.

Nesiguranța și stima de sine scăzută m-au însoțit în adolescență și în viața de adult. Evenimentele din prima copilărie pot afecta ceea ce devenim, dar nu trebuie să rămânem așa. Aveam tot dreptul să fiu amărâtă și supărată; la urma urmei, fusesem respinsă de tatăl meu, lipsită de prieteni și ușor de profitat de mine, fiindcă tânjeam să fiu acceptată. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât totul devenea realitate. Am adunat un buchet de spini. Dar agățându-ne de experiența trecutului oricât de amară ar fi fost, devine tot mai greu de purtat și poate afecta în cele din urmă sănătatea. Ajungem să devenim sclavii sentimentelor noastre.

Am citit recent această relatare scrisă de Ellen White:

”Mulți, de-a lungul vieții, se ocupă prea mult cu greșelile, căderile și dezamăgirile lor încât inimile le sunt pline de tristețe și descurajare. În timp ce mă aflam în Europa, o soră care era tocmai în această situație și care ajunsese la disperare, mi-a scris, cerându-mi un cuvânt de încurajare. După ce am citit scrisoarea, în noaptea aceea am visat că mă aflam într-o grădină și cineva care părea că este proprietarul acelei grădini mă conducea pe diferitele ei cărări. Eu culegeam flori și mă bucuram de parfumul lor, când această soră, care mergea alături de mine, mi-a atras atenția asupra unor tufe de mărăcini urâți la vedere, care îi închideau drumul. Din această cauză, era amărâtă și plângea. Ea nu mergea pe cărare urmând pe stăpânul grădinii care ne conducea, ci se mișca numai printre spini și mărăcini. „O”, se plângea ea, „nu este oare păcat că această frumoasă grădină este stricată de mărăcini?” Atunci cel ce ne călăuzea îi spuse: „Lasă mărăcinii, nu te mai ocupa de ei, pentru că ei te rănesc numai. Culege trandafiri, crini și garoafe”. Oare n-ai avut și momente luminoase în experiența ta?… Când privești înapoi și răsfoiești capitolele cuprinzând experiența vieții tale, nu găsești oare și pagini plăcute? Nu cresc oare făgăduințele lui Dumnezeu, asemenea florilor plăcut mirositoare, pretutindeni de-a lungul cărării vieții tale? Nu vei lăsa tu oare ca frumusețea și dulceața lor suavă să-ți umple inima de bucurie? … Nu este un lucru înțelept acela de a strânge toate amintirile neplăcute ale trecutului, cu nedreptățile și dezamăgirile lui, de a vorbi despre ele și a ne lamenta din pricina lor până când ajungem copleșiți de descurajare. Un creștin descurajat este plin numai de întuneric, excluzând din sufletul său lumina lui Dumnezeu și aruncând o umbră asupra cărării altora” (Calea către Hristos, p. 116, 117).

Am ales să las mărăcinii și să culeg trandafiri. Când Hristos a intrat în viața mea, am descoperit cine eram în El! Am fost odată o fetiță slăbuță care credea că nu poate face nimic bine – dar am devenit un copil al lui Dumnezeu, o prințesă, fiica Împăratului  Împăraților (1 Petru 2:9). Nu mai sunt orfană, pentru că Dumnezeu a devenit Tatăl meu (Psalmi 27:10, Ioan 16:27). Nu mai sunt respinsă și fără prieteni, căci Tatăl meu din ceruri mă numește prietena Lui (Ioan 15:15). Știu că am o mare valoare,  pentru că El Și-a dat  viața pentru mine (Ioan 3:16). Ce motiv grozav de bucurie!

Sugestii pentru timpul de rugăciune

Laudă

• Doamne, Te lăudăm pentru puterea Ta transformatoare!
• Te lăudăm pentru că ne-ai numit prietenii Tăi (Ioan 15:15).
• Te lăudăm fiindcă ne-ai ales să fim copiii Tăi.

Mărturisire și cererea biruinței asupra păcatului

• Doamne, cerem biruința Ta asupra păcatelor din viața noastră.
• Iartă-ne că am ales să stăruim asupra ”mărăcinilor” din trecut și am permis acelor experiențe să ne descurajeze. Îți mulțumim că dacă ne mărturisim păcatele,  Tu ești credincios și drept ca să ne ierți păcatele și să ne curăţești (1 Ioan 1:9).

Cereri și mijlociri

• Doamne, punem înaintea Ta pe liderii bisericilor noastre din lumea întreagă. Te rugăm, dăruiește-le înțelepciune atunci când iau hotărâri importante și conduc poporul Tău.
• Cerem harul Tău ca să iertăm pe cei ce ne-au greșit. Doamne, Te rugăm să aduci vindecare și restaurare în familii.
• Doamne, fie ca fiecare dintre noi să fie un prieten pentru cei lipsiți de prieteni, dând pe față dragostea lui Dumnezeu celor care au nevoie de afecțiune.
• Ne rugăm pentru copiii noștri. Te rugăm să le dai putere să stea cu îndrăzneală de partea Ta atunci când întâmpină obstacole și dificultăți. Ajută-i să facă alegeri înțelepte și să stea de partea adevărului (Isaia 44:3, 4).
• Învață-ne să urmăm exemplul altruist al lui Hristos, venind în întâmpinarea nevoilor zilnice ale celor de lângă noi. Înzestrează-ne pentru a sluji ca misionari medicali, ca voluntari în comunități și ca prieteni pentru cei nevoiași.
• Doamne, fie ca o redeșteptare puternică a evlaviei de la început să cciprindă biserica Ta din zilele de pe urmă. Fă ca noi să stăm pentru adevăr chiar dacă s-ar nărui cerurile.
• Doamne, arată-ne cum să împărtășim Evanghelia grupurilor de musulmani. Ne rugam ca ei să afle și să răspundă ofertei harului Tău.
• Ne rugăm pentru semințele adevărului semănate în Japonia anul trecut prin  Implicarea Totală a Membrilor. Te rugăm să trimiți lucrători care să lucreze și sp se roage pentru Japonia.
• Ne rugăm pentru cele șapte nume de pe listele noastre de rugăciune. Te rugăm, arată fiecăruia dintre ei cât de mult îi iubește Isus.

Mulțumire

• Doamne, Îți mulțumim pentru făgăduința Ta: ”Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6).
• Iți mulțumim, Doamne, pentru că Tu poți să ne umpli cu pace și bucurie.
• Iți mulțumim că lucrezi deja in inimile celor pentru care ne rugăm

Imnuri sugerate

Aparțin lui Isus – 255; Ce fericire, am pe Isus – 387; Este soare azi în viața mea – 405; Ești pacea mea – 310.

Făgăduințe pe care să le cerem în rugăciune

• ”Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește” (Psalmi 27:10).
• ”Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31).
• ”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip” (Isaia 49:15).

Traducere: Alina Dica